Când disconfortul respirator și spasmele nu trec timp de săptămâni, algoritmul obișnuit de acțiune ajunge adesea într-un impas. În mod tradițional, atenția se concentrează exclusiv pe căile respiratorii superioare, în timp ce cauza reală s-ar putea ascunde adânc în mediul intern. Nutriția modernă se îndreaptă tot mai mult spre conceptul axei „intestin-plămâni” — interrelația strânsă a mucoaselor acestor două sisteme.
Unul dintre cei mai puțin evidenți factori în declinul funcției de barieră este prezența „oaspeților nepoftiți” — helminții. Este greșit să credem că ciclul lor de viață se limitează exclusiv la tractul digestiv. Pentru o dezvoltare completă, multe specii necesită oxigen, ceea ce le obligă să migreze prin fluxul sanguin, ajungând la alveole.
Această migrație este percepută ca o invazie, provocând o reacție defensivă: acumularea de mucus, iritarea receptorilor și spasme reflexe care sunt adesea confundate cu manifestări ale unor neplăceri sezoniere. Până când echilibrul intern nu este restabilit, suportul localizat pentru căile respiratorii oferă doar un confort estetic sau fizic temporar.
